În sectoarele-cheie, supremaţia este a companiilor străine

Foto: http://wwwassets.rand.org

Remus Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica, a acordat Ziarului Bursa un interviu în ediția sa printată. Printre subiectele abordate se numără: evoluția Hidroelectrica, situația companiilor de stat și economia românească. Business Editors vă prezintă într-un serial de trei articole rezumatul acestui interviu.

În toate sectoarele-cheie din economie, supremaţia este deţinută de companiile din alte ţări. Astăzi, 66% din cifra de afaceri generată la nivelul ţării este dată de multinaţionale. Hai să ne uităm la sectorul energetic, dacă tot suntem la Hidroelectrica. Avem foarte puţine companii româneşti în acest domeniu, cele mai multe fiind străine – OMV-Petrom, Enel, E.ON, CEZ, GDF Suez, MOL, Rompetrol şi altele.

De asemenea, din 38 de bănci, doar trei-patru mai au capital românesc, restul sunt cu capital străin. În zona metalurgică, de asemenea, există preponderent capital străin – Alro Slatina (capital rusesc), ArcelorMittal Galaţi (capital indian), Mechel Târgovişte, Mechel Câmpia Turzii (capital rusesc), Dacia- Renault (capital franţuzesc) etc. În agricultură avem aproximativ aceeaşi proporţie, in industria de prelucrare a lemnului, a laptelui, a cărnii etc.

Profit de numai 2,5 miliarde de lei pentru multinaționalele care dețin două treimi din cifra de afaceri a României

Care este performanţa acestor companii străine? În perioada 2008-2014, soldul profitului net, al acestor multinaţionale, care, repet, deţin două treimi din cifra de afaceri a României, a fost de numai 2,5 miliarde de lei.

Până şi profitul Hidroelectrica, în ultimii trei ani, a fost de peste 3 miliarde de lei, iar noi vorbim de profitul tuturor companiilor străine, pe ultimii 6 ani. Spre comparaţie, soldul profitului net al companiilor româneşti – care reprezintă doar o treime din cifra de afaceri generată la nivelul ţării a fost de 55 miliarde de lei, adică de 25 de ori mai mult decât al celor străine. În cei 26 de ani de tranziţie de nicăieri spre niciunde, companiile româneşti au fost decimate, ignorate, marginalizate şi discriminate de toate guvernele care s-au perindat, n-au beneficiat nici de ajutoare de stat, nici de facilităţi fiscale şi nici de contracte generoase pe bani publici.
În timp ce firmele româneşti rămân cu profitul în ţară, îl reinvestesc sau îl pun “la ciorap”, cele străine îşi externalizează profitul, pe dosare de transfer, pe inginerii financiare, pe societăţile-mamă, pe firme fantomă din insulele cele mai virgine sau cele mai exotice.
Câţi patroni, directori de multinaţionale aţi văzut cazaţi, în ultimii ani, la «beciul domnesc»? Niciunul. Credeţi că ei nu fură, că nu dau şpagă, că nu spală bani, că nu fac evaziune fiscală?

România a privatizat excesiv domeniile strategice

În ultimii 26 de ani am privatizat excesiv de mult, inclusiv domenii sau resurse strategice. În toţi aceşti ani, România s-a confruntat cu un amplu proces de dezindustrializare, care a scăzut, evident, competitivitatea economiei româneşti.

Concomitent cu această schimbare de atitudine a statului faţă de propriile sale companii, şi aici mă refer şi la cele private, pentru că şi aici statul face o mare greşeală, perpetuând o contraproductivă discriminare între companiile private şi cele publice, şi noi, cetăţenii acestei ţări, la nivelul percepţiei publice şi al mentalului colectiv, trebuie să acceptăm că nu toate averile dobândite în România ultimilor ani sunt ilicite. Egalitarismul social, căruia încă îi suntem tributari, este de asemenea contraproductiv. Oamenii nu sunt egali nici măcar la momentul conceperii lor. Şi, până la urmă, egali în ce? În mizerie? În mediocritate? În promiscuitate? Trebuie să acceptăm această idee, conform căreia unii sunt mai înzestraţi, pot sau îşi doresc mai mult şi nu trebuie să-i pizmuim, să-i urâm pentru asta.

O ţară, cu cât are indivizi mai bogaţi, cu atât este mai prosperă. Prosperitatea acestor beneficiari ai tranziţiei se redistribuie, până la urmă, pe orizontala socială. Cu cât dobândesc mai multă avere, cu atât plătesc mai multe taxe la stat. Deci, trebuie să promovăm şi să cultivăm spiritul antreprenorial, căci el este izvorul prosperităţii sociale. Urmând zicala din popor – «Să moară şi capra vecinului», cum un compatriot scoate capul din mocirlă, o întreagă armată de frustraţi îşi unesc forţele să-i dea la gioale nefericitului român care îşi permite să lase o dâră, o urmă a trecerii sale prin viaţă şi timp. Înapoi – îi strigă în cor vajnicii apărători ai nimicului de făcut – în haznaua destinului nostru colectiv!
Şi ca să reuşim trebuie să mai înţelegem un lucru: nimic fără trudă, inspiraţie, viziune, sacrificiu, asumare şi multă muncă nu se poate construi. Cheia tuturor reuşitelor este munca pe care noi am pus-o la stâlpul infamiei după 1990. Am făcut tot ceea ce se poate pentru a o goli de conţinut, de semnificaţie, mesaj şi simbol. Munca nu este un concept sau un slogan bolşevic! Nu tot ceea ce a fost în comunism a fost rău, aşa după cum nu tot ceea ce e în capitalism e bun.

Remus Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*