Legea achizițiilor publice ar putea exclude companiile în insolvență de la licitații

Foto: http://www.businesskorea.co.kr

CITR

Noua lege a achizițiilor publice, intrată în vigoare pe 26 mai 2016, aduce modificări ce ar putea împiedica o companie în insolvență să participe la o licitație de atribuire a unor contracte publice. Legea 98/2016 aliniază reglementarea  autohtonă cu noile direcţii europene privind achiziţiile publice, scoţând din uz OUG 34/2006.

Actul normativ în vigoare până în prezent interzicea ca o companie în observație sau reorganizare să fie exclusă de la o procedură de atribuire a unui contract public. Normele erau în acord cu Legea 85/2014 privind procedura insolvenţei, care stipulează expres că orice eliminare de la o astfel de procedură putea fi dispusă doar de la data deschiderii falimentului. Directiva UE (Directiva 2014/24/UE și Regulamentul UE 2015/1929) nuanțează, însă, această interdicție. Potrivit acestora, este necesară o analiză a capacităţii efective a firmei de a executa în viitor proiectul pentru care licitează. Astfel, o societate în insolvență poate fi exclusă dacă nu dovedește în mod cert că poate duce la bun sfârșit proiectul. Reglementările UE nu arată clar cum ar trebui făcută această dovadă, lăsând la latitudinea fiecărui stat opţiunea de legiferare.

”Deși noua lege păstrează principiul indirect al Regulamentului 1929/2015 şi al Directivei 2014/24/UE, conform cărora o societate nu va putea fi eliminată în mod automat de la licitaţii din cauza stării de insolvenţă, modul de transpunere în practică poate duce tocmai la un efect contrar. Considerăm că este firesc ca o companie în insolvență să poată dovedi capacitatea de a finaliza lucrările, însă, în lipsa unei corelări a legislației, modalitatea în care se face această analiză reglementată de Legea 98/2016 poate duce la încălcarea dreptului legal al unei astfel de companii de a atrage noi proiecte”, a declarat Vasile Godîncă-Herlea, Managing Partner CITR.

Noua lege a achizițiilor publice preia această nuanță, însă intră în conflict cu Legea Insolvenței. Totodată, se aduc modificări importante ipotezelor de excludere reglementate de legea scoasă din uz (OUG 34/2006).

O companie care are datorii la Bugetul de stat poate fi exclusă de la licitație, potrivit legii intrate în vigoare ieri.  Însă, potrivit Legii Insolvenței, datoriile anterioare deschiderii procedurii pot fi plătite doar printr-un plan de reorganizare sau prin distribuiri, în faliment. Doar datoriile curente pot fi achitate în mod normal, fără a fi condiționate de rigorile procedurii. Astfel, companiei insolvente îi este interzis să-şi achite individual datoriile anterioare deschiderii procedurii, procedura fiind una colectivă şi concursuală. Dacă în vechiul text al legii achizițiilor publice existau elemente care puteau duce la interpretarea acestui caz ca făcând referire doar la datoriile curente bugetare, prin Legea 98/2016 s-a eliminat posibilitatea acestei interpretări. Se va ajunge astfel ca o companie în insolvență să fie exclusă de la licitația de atribuire a unui contract public din cauza datoriilor bugetare, deşi însăşi legea îi interzice achitarea datoriilor şi îi permite plata acestora printr-un plan ulterior.

O a doua modificare importantă este introducerea unei clauze ce îi dă autorităţii contractante posibilitatea de a elimina de la licitaţii o firmă care se găseşte în perioada de observaţie sau în reorganizare, dacă aceasta nu reuşeşte să dovedească faptul că poate executa efectiv obligaţiile contractate. Dacă în ceea ce priveşte societăţile în reorganizare, chestiunea este clară – ele trebuie să demonstreze că îşi respectă obligaţiile asumate – situaţia este diferită pentru firmele în observaţie.

Astfel, acestea trebuie să arate că au adoptat măsurile necesare pentru a întocmi un plan de reorganizare fezabil, ce permite continuarea, într-un mod sustenabil, a activităţii curente. Problemele intervin în momentul în care va trebui aplicată această reglementare și compania va trebui să dovedească, încă din primele zile ale perioadei de observație, că se pregăteşte real pentru o redresare efectivă a activităţii.

Planul de reorganizare este un act complex, ce se realizează în cel puțin câteva luni de la deschiderea procedurii de insolvență. Mai mult, întocmirea unui plan de reorganizare are ca și condiție de bază alcătuirea tabelului creanțelor, proces ce durează, potrivit legii, până la 90 zile. Dacă intervin și contestațiile, definitivarea tabelului crențelor se poate întinde pe mai multe luni, ceea ce întârzie depunerea unui plan de reorganizare. Se va ajunge astfel ca debitoarea să fie exclusă de la licitaţii, deşi Legea Insolvenței interzice expres descalificarea firmelor în observaţie sau reorganizare. O companie aflată în reorganizare trebuie să arate că respectă integral planul de reorganizare.

”Reorganizarea unei companii este, oricum, o operațiune extrem de complexă, iar procentul reorganizărilor reușite mic. Pe de altă parte, un număr foarte mare de companii de impact din economia României se confruntă, în continuare, cu fenomenul insolvenței. În acest context, considerăm că legislația ar trebui să incurajeze reorganizarea companiilor, și nu să creeze noi interpretari, care nu fac decât să introducă o și mai mare instabilitate pe piață”, a completat Vasile Godîncă-Herlea.

Despre CITR

CITR este liderul pieței de insolvență din  România.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*